luni, 1 octombrie 2018

Preferatele lunii septembrie 🍂

Și a mai trecut o lună... În septembrie am încercat să mă bucur din plin de ce timp liber am mai avut, ca ultim salut vacanței de vară înainte de începerea facultății. Am împlinit 21 de ani, și a fost un moment monumental al existenței mele? Este prima vârstă care simt în final că mi se potrivește; nu vrea să fiu mai tânără sau mai bătrână. Este totuși, de-asemenea, o vârstă pe care am crezut mereu că nu o să ating; în labirintul meu mental, am fost mereu, 100% sigură, că voi muri cumva înainte să ating acest prag. Deci ziua mea de naștere a fost extrem de dificilă și emoțională pentru mine tocmai din această cauză, dar acum, o lună mai târziu, sunt extrem de mulțumită cu mine. Și mă bucur că vine toamna, iar după toamnă vine iarna, pentru că sunt cele două anotimpuri preferate ale mele.


Cel mai important lucru care s-a întâmplat în septembrie este că artista mea preferată, Heikky, și-a lansat banda desenată!! Este ceva ce am așteptat cu nerăbdare să se întâmple, iar la momentul la care eu scris acest articol, sunt deja 8 episoade lansate pe care le puteți citi!! Iar dacă arta nu v-a convins încă, atunci poate că vă interesează totuși o lume fantasy cu un țap ca zeu, îmbibată de sarcasm și locuită de un set divers de personaje... Condusă din umbră de niște nerds incredibil de plăcuți.
O puteți citi pe webtoons!!  Iar dacă vă place, lăsați și niște comentarii drăguțe, pentru că și mie, ca creator, îmi place să văd susținerea altora - și sunt sigură că și lui Heikky îi place în aceeași măsură ~



Ca preferate fizice, ei bine, am destule. Două din prietenele mele cele mai bune au complotat și mi-au cumpărat de ziua mea un instax mini, aparat polaroid. Era ceva ce mereu mi-am dorit, dar foarte lowkey, în genul a ceva ce mă gândeam că nu o să am niciodată. Dar toate trei discutăm în ultima vreme foarte mult despre trecerea timpului și lipsa a ceva palpabil care să arate momentele petrecute împreună, așa că acum am pretextul și obiectul ideal să schimb ceva legat de asta. Bonusul suprem: este roz!!
Pentru că sunt o sclavă a capitalismului, mi-am cumpărat câteva lucruri noi pentru noul an școlar: un balsam de buze de la Nivea, Cherry Shine - îl ador! Îmi e foarte greu să găsesc un strugurel cu o culoare care arată bine pe mine (eu fiind foarte palidă), dar în sfârșit! Simt că pot cu ușurință să-mi las rujurile acasă dacă am balsamul ăsta la mine, și îl iubesc.
Am vrut cred că de mai bine de 8 ani un penar ca cel din poză, și... în sfârșit.... am unul.... Îmi plac mult culorile, fiind într-un pastel foarte plăcut, și este roz cu buline albe înăuntru! Și îmi încap în sfârșit toate prostiile pe care le car după mine, rip.
Problema vieții mele e că vreau și eu un portofel mic și compact, dar formatul de buletin din România face lucrul ăsta cam imposibil. Când am văzut că Stradivarius are un nou model de portofele (și magazinul ăsta este oricum locul meu preferat de unde să-mi iau portofele, pentru că? hei, sunt drăguțe), și că e mixul perfect între mare-de-buletin și mic-de-propriul-interes, a trebuit să-l iau. A fost cam dificilă alegerea între galben cu flori și acest roșu, dar a câștigat roșul pentru că lucește, haha.


Am petrecut două săptămâni împreună că aceleași prietene deja menționate, așa că evident că de la un punct încolo, doar ne-am uitat încontinuu la filme și seriale. Dintre foartele multe lucruri pe care le-am văzut, filmul meu preferat a fost Train to Busan. A fost extrem de lăudat când a ieșit prima oară, și acum înțeleg de ce și îmi pare rău că am așteptat atât de mult. Sunt niște actori foarte buni implicați aici, și deși filmul în sine e plin de clișee la tot pasul - pentru mine a funcționat perfect.
De fapt mie nu-mi place să mă uit la chestii; nu prea am răbdarea, așa că singurele chestii care mă prind sunt fie niște comedii plăcute care mă fac să uit că timpul trece, sau povești pline de acțiune, care să mă țină mereu cu sufletul la gură. Acest film face parte din a doua categorie, iar dacă aveți și voi chef de a vă uita la ceva și nu știți ce - încercați asta.



Am mai zis-o, dar cel mai probabil BTS nu vor lipsi din nicio postare despre preferatele lunii. Dacă nu știați asta despre ei, au o campanie anti-violență împreună cu UNICEF (numită Love Myself), iar săptămâna trecută au fost invitați să vorbească la lansarea unui alt program, Generation Unlimited, care are ca scop promovarea și protejarea tinerilor și implicarea lor activă în mersul lumii, pentru că deși aceștia reprezintă 25% din populația actuală, ei sunt 100% din viitorul nostru - și extrem de importanți. În primul rând, sunt personal foarte interesată de această campanie, și îi doresc, din toată inima, tot succesul.
În al doilea rând, discursul lui Kim Namjoon m-a făcut să plâng. Vă rog să îi acordați 5 minute din timpul vostru, pentru că poate vă va inspira și pe voi. Nu pot să exprim cât de mult viziunea acestor băieți reușește să-mi schimbe mie viața. Mă fac să vreau să muncesc din greu și să devin cea mai bună versiune a mea posibilă.



Ultimul lucru despre care vreau să vorbesc este de fapt și singura carte pe care am citit-o în septembrie, deci considerați aceasta ca fiind porțiunea de wrap-up pe această lună. Rage Becomes Her vorbește despre toate nedreptățile pe care noi, ca femei, suntem crescute să le acceptăm ca atare, și indignarea și furia care cresc în noi ca consecință a societății patriarhale și injuste în care trăim. Adevărul e că sunt o persoană foarte nervoasă în majoritatea timpului; am atâta furie și de atât de multe ori nu știu ce să fac cu ea - așa că mai ales pentru mine, această carte a fost o binecuvântare. Și o recomand din inimă oricui dorește să înțeleagă de ce este atât de necesar să ascultăm poveștile femeilor din jurul nostru, și de ce trebuie să le validăm vorbele, indignarea și dorințele. Extrem de actuală această carte, și mă bucură din tot sufletul că am citit-o.

Și, cam atât din partea mea și pe septembrie. Sper că veți încerca câteva din lucrurile pe care am reușit să le menționez aici, iar până data viitoare când voi posta (și cine știe când va fi asta), vă dorez un octombrie plăcut!

joi, 27 septembrie 2018

Al cincilea anotimp (The Fifth Season; The Broken Earth #1) de N. K. Jemisin

Recenzie scrisă inițial în engleză, la data de 24 februarie 2017


Father Earth thinks in ages, but he never, ever sleeps. Nor does he forget.

WHAT. THE. FUCK. DID. I. JUST. READ.
Probabil doar una din cele mai bune cărți fantasy care există în lumea asta largă. Mă îndoiesc că o să cunosc vreodată vocabularul necesar să exprim exact cât de minunată este cartea asta sau ce experiență grozavă a fost să o citesc, dar voi încerca oricum din răsputeri să vă conving pe cât mai mulți că trebuie să o citiți. Singurul meu regret este că nu am citit The Fifth Season mai repede (am luat o pauză accidentală de câteva luni, oups), dar altfel nu pot găsi un singur defect cărții ăsteia, și este atât de aproape de perfecțiune precum o poveste poate fi.

În The Fifth Season, oamenii încearcă să coexiste cu creaturi ce pot mișca pietre și crea cutremure care se numesc orogenes, urmărind reguli și specificații stricte. Fiind pus față în față cu sfârșitul lumii înseamnă fie să urmezi tot ce predecesorii umanității au făcut, sau să reinventezi însuși cuvântul supraviețuire. Și când ajungi la punctul în care sfârșitul lumii este chiar dorit... Atunci ce?

Oh, ce carte și oh, ce lume! Evident, este high fantasy, așa că N. K. Jemisin nu doar că vine cu câteva concepte interesante, dar aduce odată cu acestea și istorie, legi, rase, calamități, instituții, societăți tipice lumii pe care o creează. Doar că nu le explică per se. Dacă ar fi făcut-o, probabil romanul de față s-ar fi citit mai degrabă ca o enciclopedie a tărâmului ei fantastic (ceea ce mi-ar plăcea să văd totuși într-o bună zi, de ce nu?) - însă ea permite cititorului descoperiri ocazionale prin cartea, Stonelore, care a construit o întreagă nație; prin acuzații și observații ale personajelor, prin imagini ale unei vieți dure. Să citești cartea asta este ca și cum ai rezolva un puzzle, și fiecare detaliu pare important în pictarea întregii lumi și a modului în care funcționează.
În cele din urmă, la baza universului din The Fifth Season stă un Pământ distrus, iar regulile sale sunt crude, câteodată chiar scârboase și nedrepte. Nu se încearcă nicio secundă îndulcirea greutăților prin care cineva poate trece în această lume, și tocmai de-aia este și așa fascinantă. Sunt întregi istorii și mitologii cunoscute, chiar mai multe așteptând să fie descoperite, și asta face ca totul să fie atât de autentic. World-buildingul există și este extrem de complex: dar nu într-un mod evident, in your face; mai degrabă te forțează să mergi alături de personaje și să descoperi totul în același ritm ca și ele. Este cea mai mare onoare pe care aș fi putut-o primi.
Aduce asta confuzie? Sigur. Dar până la urmă, nu este viața în general confuză? Și universul acesta este la fel ca toate celelalte: creând confuzie, uneori terifiant, forțându-și locuitorii să facă tot ce pot cu tot ce au, aflând lucruri pe parcurs. Răspunsurile vin oricum, și în timp ce eu încă mai aștept după unele, cele date deja nu au făcut decât să-mi crească fascinația și admirația pentru acest teritoriu impresionant.

Winter, Spring, Summer, Fall; Death is the fifth, and master of all.

Personajele sunt o încântare! Nu știu cum altfel să explic, dar chiar și în contextul vieții și trecutului lor, au continuat să fie constant dezvăluite mai multe și mai multe detalii noi. Cred că mi-a plăcut mai mult să descopăr fiecare personaj în parte decât mi-a plăcut să pun cap la cap lumea acestei cărți, și spune destul de multe, având în vedere că această carte este una din cele mai originale construcții din acel punct de vedere. Dar în general pentru mine au o mai mare greutate personajele, și nu îmi pot imagina ce altceva aș fi mai putut cere de la acest roman. Este extrem de dificil să trezești în cititori impresia clară că fiecare personaj în parte are o viață proprie, dar Jemisin? Face asta. Și în același timp, m-a lăsat să vreau să aflu și mai mult - cu un gol de nevoie. Bineînțeles, clar că cele trei personaje principale sunt extraordinare, iar de-a lungul a 600 de pagini, te atașezi extrem de puternic de ele, mai ales când încep să se lămurească secretele și să devină din ce în ce mai relatable și umane (termen folosit ca să exprim: pură durere, cedări nervoase, frică, speranță și toate sentimentele între aceste două spectre de emoții).
Dar, mie personal, cel mai mult mi-au plăcut personajele secundare - sunt fascinante și interesante și încă nu știu ce să cred despre jumătate dintre ele, dar cumva le iubesc și mai mult pentru asta. Sunt extrem de naturale - extrem de frustrante și pline de defecte. Sunt așa de complet atașată (da, chiar și acum când traduc această recenzie, la aproape 2 ani după terminarea cărții) de aceste personaje, că ultimele 50-70 de pagini le-am citit cu răsuflarea tăiată, abia stând locului, disperată să aflu ce se întâmplă cu dragii mei copii.

This is what you are at the vein, this small and petty creature. This is the bedrock of your life. Father Earth is right to despise you, but do not be ashamed. You may be a monster, but you are also great.

Clar asta este ceva ce aparține în întregime lui Jemisin: controlul pe care-l are asupra emoțiilor și reacțiilor cititorilor ei. Povestea ei este un mecanism uns bine, sau mai degrabă o placă tectonică în continuă mișcare (heh, see what I did there?). Se mișcă, alunecă și fisurează, creând incredibile răsturnări de situație, plot twist după plot twist. Eu am fost constant surprisă de ceva ce se întâmpla în cartea asta cam la fiecare 10 pagini, și la cât de lungă este, spune extrem de multe despre imaginația și inteligența scriitoarei. Iar tocmai datorită acestor suișuri și coborâșuri devine Al cincilea anotimp așa o carte care grăiește cu tine, în ciuda genului de care aparține. Este un portret autentic al vieții.
Este o carte autentică, originală și extrem de fascinantă în modul în care este construită. Nu am mai întâlnit o carte atât de specială din punctul ăsta de vedere. Sare de la un narator la narator, și mod de narațiune la mod de narațiune, de la general la particular - și lucruri care par inițial că nu au nicio legătură sunt aduse la un loc în această capodoperă literară. Până și când elemente comune genului fantasy apar, sunt folosite într-un mod nou și cu totul unic, făcând din romanul de față o adevărată calamitate prin așteptările mele față de orice alte cărți. Chiar și când direcția în care povestea o ia pare să fie evidentă, modul în care se ajunge acolo nu e. S-ar putea să ți se pară că știi ce urmează să se întâmple, dar nu ești niciodată complet pregătit pentru ce ți se va oferi.


This is how it began. Listen. Learn. This is how the world changed.

Sunt trei POVs principale, fiecare cu personaje foarte diferite, și un stil de scris la fel de schimbat. Ceea ce-mi place mie foarte mult să văd în ceea ce citesc (și întâlnesc foarte rar, din păcate, mai ales în cărțile publicate) este folosirea narațiunii la persoana a doua și timpul prezent. Cumva, cartea asta are de amândouă!! Ceea ce mie mi se pare extraordinar, pentru că ajută de o mie de ori mai mult să blureze bariera dintre simplu citit și imersiunea completă într-o poveste. M-a ajutat enorm în a fi direct implicată și interesată în ceea ce se întâmplă și lumea prezentată, dar și în atașamentul față de personaje. Iar pentru prima oară într-o carte cu multiple perspective narative... mi-au plăcut toate în mod egal. Nu eram disperată că o să ajung la un personaj care nu-mi place, sau o întâmplare de care nu-mi pasă. În mod egal m-am bucurat de perspectiva fiecăruia, așa că în mod egal și simt iubirea.

Cartea asta nu este o simplă înșiruire de cuvinte - ci artă și talent și îndemânare pure. Stilul de scris a lui Jemisin este incredibil!! Nu am fost niciodată până acum așa de impresionată de modul în care cineva folosește limba - absolut fără nimic de reproșat, în același timp înregistrându-se undeva în mintea cititorului că totuși fiecare cuvânt are o însemnătate masivă, că nu poți sări, că nimic nu este accidental sau în exces. E de-a dreptul captivant, și poate că dorul față de asemenea măiestrie în scris a avut ceva de zis în revenirea la această carte și terminarea ei.
La sfârșitul cărții, autoarea menționează că ideea și lumea au luat naștere ca urmare a unei conferințe al cărei scop era aducerea a mai multor date științifice în lucrări de ficțiune. Ceea ce, ei bine, este ușor să-ți dai seama odată ce citești chiar și o mică bucată din această carte. Sunt mulți termeni de specialitate din domeniul geologiei, geografiei (și cam tot de pe-acolo), așa că înțeleg de ce Al cincilea anotimp poate fi complicată pentru unii cititori. Dar cred că, având în vedere cât de des sunt întâlnite de-a lungul romanului, și cât de familiare sunt aceste noțiuni pentru personaje - devin la fel de familiare și pentru noi. Mi s-a părut extrem de interesant, pentru că nu am citit doar o poveste extrem de bine construită, dar și ceva din care am învățat noi lucruri cu care altfel nu aș fi avut contact, probabil, niciodată. 
La sfârșit, cel puțin în cazul ediției în engleză, este și o porțiune în care fiecare termen este explicat, în folosirea lui atât în contextul cărții, cât și în domeniul științific - și cu siguranță este extrem de folositor (chiar dacă eu am dat de el după ce am terminat cartea și deja mă prinsesem de ce și cum).

Home is people. Home is what you take with you, not what you leave behind.

Detaliul meu preferat legat de cartea asta este includerea extrem de lină și naturală a personajelor de altă sexualitate, transgender sau a conceptului de poliamorie (toate fiind subiecte dragi mie și despre care-mi face plăcere să citesc). Nu există critică, nu există discuție asupra existenței acestor personaje și relații - lucrurile se întâmplă de la sine, sunt luate ca atare, fără a avea un impact asupra plotului sau fără a schimba modul în care personajele discută unele cu celelalte. Este așa de sănătos și înviorător să mai dai și peste o astfel de carte, și extrem, extrem de plăcut. Mi-ar plăcea ca și lumea în care trăim să fie mai mult așa.
Sunt de-asemenea foarte multe alte lucruri care să te pune pe gânduri: modul în care minoritățile sunt tratate, instinctul de supraviețuire în momente critice, abuzul de putere (în orice formă și în toate cazurile posibile). În general, probleme globale întâlnite și în societatea noastră actuală, dar reflectate într-o altă lume.

"The world is what it is. Unless you destroy it and start all over again, there's no changing it."

Pentru cei sceptici sau cei cărora nu prea le plac poveștile complicate, recomand să-i permiteți acestei cărți 50 de pagini. Durează puțin până ce te obișnuiești cu tot ce conține, dar vă promit că este minunată și are un potențial imens de nouă minunăție. Fără a număra pauza pe care am luat-o din cauza lipsei de timp cauzată de facultate, am citit cartea asta în trei zile. Mă durea să o las din mână, și mă trezeam gândindu-mă la ce s-ar mai putea întâmpla în ea. 
Fanilor Dragon Age le recomand în mod expres cartea asta.
Iar dacă cineva în mod special este interesat în mod special de realizările literare a unui roman înainte de citirea acestuia: Jemisin, cu seria The Broken Earth, a câștigat de trei ori Premiul Hugo, fiind și prima și singura persoană care deține această onoare de atâtea ori. Și sunt complet convinsă că e complet meritată. 

Evident, este acum una din cărțile mele preferate; și am și numit-o cea mai bună carte pe care am citit-o în 2017. 

5/5

sâmbătă, 15 septembrie 2018

Preferatele lunii august ☀️

Luna august mi s-a părut că a trecut extrem de repede, dar în același timp a și durat o veșnicie. Pe mine m-a găsit pe meleaguri străine, ceea ce încă mi se pare ireal, deși a trecut mai bine de o lună. Practic, mi-am vizitat prietenii cei mai buni în Londra și m-am umplut de iubire, grijă și motivație pentru cinci vieți de acum încolo. Chiar cred că am salvat întreaga planetă într-o viață anterioară, ca să ajung să am atâția oameni minunați alături de mine în asta.
Deci, evident, pe primul și pe primul loc în preferatele acestei luni este clar excursia de care am avut parte. Iar imediat după... lucrurile cu care m-am întors de-acolo!


Bine, poza asta vă minte puțin de fapt, pentru că din Anglia mi-am luat doar căciula (galben muștar, care e nuanța mea preferată, de la culoarea mea preferată) și acel micuț monthly planner care a devenit biblia existenței mele. Jur că îl folosesc non-stop, și se va dovedi perfect și în continuare, cu ultimul an de facultate și tona de deadline-uri de care o să am parte în curând.
Ghiozdanul este de fapt de la Pull&Bear, galben din nou. L-am văzut inițial acolo, dar de cumpărat l-am luat din România. Personal, prefer ghiozdanele din bumbac sau material mai moale, și am unul un model foarte asemănător, dar pe roz, de anul trecut, și știu că orice-ar fi, o să-l folosesc din plin. Majoritatea decorațiilor de pe el (pin-ul cu cățel și cele două insigne cu plante, sunt cumpărate de la artista mea preferată).
Iar husa de telefon este comandată de pe aliexpress, dar este atât de drăguță că nu m-am putut abține din a o adăuga aici. Îmi recunosc obsesia în a colecționa huse, portofele, genți și penare. Guilty as charged.


Fiind totuși vacanță, trebuia să mă pălească totuși și nevoia de a mă uita la ceva. După ce am testat câteva seriale, am ajuns totuși să mă uit la Jugglers, o dramă coreeană, comedie romantică întâmplându-se într-un office. Și vai, m-a prins! Problema mea principală cu dramele coreene în general este că nu pot să suport tipologia de protagonistă care e cel mai des întâlnită, așa că ajung să mă las repede de seriale când mi-a ajuns prostia, dar în Jugglers avem o asistentă personală cu o personalitate foarte plăcută, comedie deștept făcută, o poveste care te prinde - și sincer, nimic din frustrările majore des întâlnite în alte serii. Mă declar complet mulțumită, mai ales că a ajuns să mă influențeze până la punctul în care mi-am cumpărat pantofi cu toc și vreo două cămăși noi, haha.


Și cum o postare despre preferate nu poate exista fără băieții mei preferați din întreg universul, bineînțeles că trebuie să menționez noul album de la BTS, Love Yourself: Answer. Este încununarea seriei de Love Yourself, și este efectiv o capodoberă muzicală și a story-tellingului. Iubesc absolut fiecare melodie de pe acest album, iar versurile, pot să zic asta cu mâna pe inimă, mi-au schimbat viața și m-au schimbat pe mine. Și poate nu am ajuns peste noapte, după prima ascultare, să mă iubesc, simt că de-acum înainte o să am aceste melodii să mă ajute măcar să-mi reamintesc că merit propria-mi iubire atunci când e greu să realizez asta de una singură.
BTS sunt acum în turneul mondial cu același nume, și mă umplu de fericire să știu că mai schimbă vieți, cu fiecare concert.

Cam atât de la mine. Dacă vreți preferatele în materie de cărți, în postarea wrap-up mă puteți vedea vorbind foarte frumos despre două cărți minunate. Dacă vreți să țineți pasul cu aventurile mele de zi cu zi, sau cu iubirea mea față de BTS, mă puteți găsi și pe twitter! O zi grozavă vă doresc ~

joi, 13 septembrie 2018

Reads: August 📖


Vin cu postările lunare cam târziu, dar sfârșitul lui august a trecut cu mine sperând că mai apuc să citesc ceva, iar imediat la începutul lui septembrie, am tot fost plecată sau ocupată și nu am avut când să șed în fața laptopului și să scriu. Dar iată-mă, în sfârșit!
Singurul meu scop book-related în luna trecută a fost să citesc 5 cărți și... abia am reușit.

  1. Adventure Time with Fiona & Cake de Natasha Allegri; bandă desenată bazată pe versiunile genderbent a personajelor din desenul animat cu același nume. Adevărul e că ale mele cunoștințe despre desenul animat sunt minimale, dar banda desenată a fost frumoasă, interesantă și ușor de urmărit, atâta timp cât știi personajele și rolul meu în general? Natasha Allegri este oricum minunată, oricând. Am citit-o într-o seară, când îmi vizitam prietena cea mai bună. 4/5
  2. Un fel de basm de Graham Joyce. Okay, poate că am știut mult prea puține despre cartea asta atunci când am cumpărat-o, pentru că genul mystery (?) nu este deloc ceva ce mă interesează. Dar, surprinzător, și în ciuda așteptărilor mele, povestea m-a prins. Personajele și chiar acțiunea în sine nu sunt nimic spectaculos, dar modul în care narațiunea reușește să amestece o realitate banală prin brutalitatea ei casnică cu elemente fantastice ce țin de tipologii ale basmului este pur și simplu captivant. S-a simțit puternic și research-ul pe partea de basme, care merge chiar adânc în teoriile și studiile existente momentan, iar asta am apreciat. 3/5
  3. Lacrimile diavolului de Ștefania Czeller. Am scris și o recenzie pe care o puteți găsi pe blog, și nu cred că pot adăuga mai multe aici. Am apreciat ce a reușit să facă Czeller din amestecul de subiecte alese, și am fost plăcut surprinsă. 4/5
  4. Solanin de Inio Asano, o manga. Totuși, tot ce am învățat și știu acum despre traiul ca om mediocru, de aici se trage. Recitesc manga asta de fiecare dată când viața mea se apropie periculos de mult de o criză monumentală, și de fiecare dată reușește să îmi reda calmul și speranța propriei umanități. O carte pe care o recomand din toată inima, oricui. 5/5
  5. The long way to a small, angry planet de Becky Chambers. Un SF de-a dreptul impresionant, și de recomandat și neinițiaților, cu siguranță. Am adorat și devorat cartea asta (termen folosit în sens larg, pentru că hey, i am a tired human). Toată lauda de care are parte chiar întreaga serie sunt sigură că este în întregime datorită personajelor - nu am mai văzut așa o adunătură de personalități puternice și minunate de multă vreme, iar întreaga dinamică a fost pur și simplu delicioasă. Una din cele mai bune cărți pe care le-am citit anul ăsta. 5/5
Acum că a mai trecut timpul peste lecturile astea, mi-a mai pierit puțin și din entuziasmul pe care-l aveam. Pentru septembrie sper la același număr, dar mă îndoiesc că va fi atins. Vom vedea. Pentru voi cum a fost august?

miercuri, 15 august 2018

Lacrimile diavolului de Ștefana Czeller

A trecut... ceva timp de când am citit ultima oară o carte scrisă de un român, și și mai mult timp de când am cumpărat foarte random cartea asta din gară de la Brașov, pentru că era la reducere, iar descrierea de pe spate mi s-a părut cu adevărat interesantă.

Avem de-a face cu o Românie post Tratat, un document prin care președintele Alexandrescu și-a reinviat populația țării după un cutremur nimicitor în urma unui pact cu Satana, prin care s-a cerut ca respectiva și viitoarea populație să îl preaslăvească pe Prințul Întunericului.
Lena Savin, anchetatoare a unei companii de asigurări,pleacă, alături de demonul său aliat, Andromalius, pe urma unor bijuterii furate - poveste care se dovedește a fi mult mai complicată decât s-a crezut inițial.

Sunt fană a autorilor români care vorbesc despre astfel de subiecte care încă par taboo în societatea românească actuală - și reușesc să o facă și bine. Dar de obicei nu sunt genul de persoană care e mare fană a acesti val de dat mare cu înjurături și împrejurimi șocante, doar de dragul de a frapa publicul român - și căruia îi lipsește orice conținut, dar ceva mi-a spus că în Ștefana Czeller pot avea încredere, și mă bucur că în cele din urmă s-a dovedit că aveam dreptate.

 Din nou: premisa este cu adevărat briliantă. Și te prinde, repede. Ești trântit imediat în mijlocul acestei lumi și forțat, cam ca protagonista noastră, să pui piesele de puzzle la un loc. Și, descoperire pe care am realizat-o abia acum: deși este narațiune subiectivă, pe care nu o înghit, nici nu am simțit-o. E așa un stil de scris plăcut - zbori de-a dreptul prin poveste, și nu există o pagină care să plictisească în vreun fel cititorul. Pe mine m-a dus rapid cu gândul la un fanfiction, și vreau ca remarca asta să fie luată cu întreaga admirație pe care o și dețin genului invocat. Este un compliment de cel mai mare grad, venind de la cineva care a citit mult mai multe fanfictionuri de bună calitate, decât cărți publicate. Și aici mă refer la faptul că există un amestec perfect de ce-i mai bun la o poveste: replici ba tăioase, ba amuzante, ba docile; răsturnări de situație care te lasă cu gura căscată; puține scene de sex pentru că bineînțeles că nu se poate fără. Deci, pot să mă declar complet mulțumită.
Totuși, am sfârșit prin a da acestei cărți doar 4 stele din 5, din simplul motiv că sfârșitul mi s-a părut prea abrupt, comparativ cu restul cărții. Poate că l-am și simțit așa pentru că nerăbdarea rodea cumplit din mine, și deși ultima propoziție mă lasă cu un zâmbet ironic pe față, partea mai acră din mine își dorește... mai mult.

Ceea ce clar m-a ținut prinsă de cartea asta au fost însă personajele. Numai eu știu de câte ori am oftat la Lena, ca următorul moment să o laud de cât de simpatică e. E genul de protagonistă puternică care nu zgârie pe creier, și pot aprecia asta. Dialogurile ei sunt de-a dreptul delicioase, și are în doze egale și curaj eroic, dar și momente prostești sau de-a dreptul umilitoare, ceea ce de fapt o face atât de plăcută unui public. Iar motivațiile ei sunt atât de palpabil umane, că ți-e imposibil să nu o susții pe parcursul întregilor munci titanice prin care e nevoită să treacă.
Preferatul meu rămâne totuși demonul ei aliat, Andromalius - parte pentru că atrage tocmai prin misterul naturii sale. Relația sa de parteneriat cu Lena mi s-a părut de-a dreptul fascinantă, și parte din magnitudinea caracterului demonului am putut-o simți și eu, chiar și doar citind anumite secvențe. Îmi place când personajele mă lasă încă cu întrebări, chiar și la sfârșitul acțiunii, iar Andromalius este genul acela de personaj.

Mi-a plăcut mult că nu este deloc previzibil ce urmează să se întâmple, iar fiecare nouă informație dezvăluită aduce de fapt și mai multe întrebări, decât să încheie confuzia cu răspunsuri. Și deși sunt conștientă în întregime că o astfel de carte, cu un astfel de subiect își găsește greuț public în România, cred că totuși, dacă sună cât de cât intrigant, merită totuși o încercare.

4/5

De ce recomand această carte: premisă interesantă cu dezvoltare pe măsură, personaje intrigante.
De ce cred că ar trebui evitată această carte: poate părea cam prea mult pentru pudici.

Simt că mi-am pierdut complet îndemânarea la a scrie recenzii, dar știu și că singurul mod prin care pot să o recapăt este să continui să le scriu ;-;