sâmbătă, 6 ianuarie 2018

Book Haul la sfârșit de an (#1)

Anul trecut am reușit cumva, pe lângă renunțatul la vechiul blog, să mă opresc și din a-mi nota fiecare achiziție în materie de cărți (obișnuiam să am o listă, la finalul jurnalului pe care-l car mereu după mine, astfel încât să pot scrie fiecare chestie oricând). Așa că nu știu exact câte cărți am reușit să strâng în 2017, sau cât de mult am reușit să mă abțin spre deosebire de 2016 (care mi-a adus în bibliotecă 100+ noi cărți). Totuși, în decembrie am reușit să primesc și să cumpăr un număr destul de mare de cărți, și cum s-a întâmplat destul de recent, am putut să-mi amintesc totul, astfel încât să vi le prezint și vouă astăzi ~ Am încercat să le ordonez cât de cât cronologic, dar esteticul a contat mai mult în unele cazuri. 



La facultate am ținut un Secret Santa împreună cu prietenii mai apropiați, iar de la al meu Moș Crăciun am primit Frankenstein de Mary Shelley, în această ediție cartonată superbă, de piele. Cartea în sine mi-a plăcut pe-alocuri, și uneori nu prea - dar simt că, oricum, ca studentă la engleză, trebuie să dețin un clasic ca acesta într-o ediție atât de frumoasă. 
Am mai primit și un volum de manga: și anume numărul 8 din Boku no Hero Academia, pe care totuși a trebuit să-l las la cămin, și de aceea nici nu apare în poze. Este motivația de care aveam nevoie pentru a începe în sfârșit seria, așa că se va întâmpla și asta cât de curând.
A Little Life de Hanya Yanagihara a fost una din cărțile mele preferate în 2016, dacă nu mă înșel, iar eu o citisem în format electronic. Dar când am ajuns în Antic Ex Libris în București și am văzut ditamai cartea prea mult iubită la doar 20 de lei, am știut că trebuie să fie a mea. Încerc să lucrez, foarte încet, la a strânge toate cărțile electronice pe care le-am citit și iubit și în format fizic, și mă bucur că această achiziție m-a adus un pas mai aproape de a-mi atinge scopul. 



Următorul volum pe care l-am cumpărat a fost un cadou de consolare din partea mamei, pentru că am fost la cumpărături și nu am găsit mai nimic din ce voiam. Dar, dacă ați citit postarea cu cărțile preferate din 2017, știți deja că iubesc enorm seria Nura: Rise of the Youkai Clan (așa cum este tradusă în engleză), așa că atunci când am văzut volumele la reducere în Cărturești nu m-am putut abține și l-am cumpărat pe cel cu numărul 18, chiar cel la care mă și oprisem din citit la momentul respectiv. 
Restul de 3 volume sunt cadouri întârziate de Crăciun, dar tot de la mama, care este o scumpă ce mă susține atunci când știe că iubesc enorm de mult ceva. Am postat o poză cu ele și pe story pe instagram, unde explicam pe (foarte) scurt de ce le-am ales.
The Long Way to A Small Angry Planet de Becky Chambers, care nu știu dacă s-a tradus și în română, mi-a tot făcut cu ochiul încă de când a apărut. Am auzit foarte mulți oameni vorbind de bine cartea, și în spiritul iubirii mele regăsite pentru genul SF, am cumpărat-o. Iubesc enorm de mult coperta, am ales să nu știu nimic despre plot, dar abia aștept să o citesc. O prietenă de-a mea a descris-o ca parte Wolf 359 (podcastul meu preferat, despre care promit că o să și scriu o postare la un moment dat) și parte Star Trek Discovery, așa că pentru mine deja sună bine.
Simt că Neverwhere de Neil Gaiman nu mai este o surpriză pentru nimeni care știe cât de mult îl iubesc eu de fapt pe acest autor. Inițial am zis să fiu drăguță, și să-mi aleg doar două cărți, dar mama, foarte ofensată: „îl lași pe Neil Gaiman??” așa că da, iată-mă. Aștept lucruri grozave de la cartea asta.
Iar dacă e să fiu sinceră, am cumpărat The Muse de Jessie Burton pentru că... galben? Este culoarea mea preferată, iar coperta în sine este absolut superbă. Am și celălalt roman al autoarei, dar și el necitit, așa că nu știu exact cum să mă pronunț cu privire la calitatea scrisului - dar mulți din prietenii mei o apreciază, și sper că o să iubesc și eu cărțile ei. 


They Can't Kill Us All de Wesley Lowery este un cadou de Crăciun de la o prietenă care știe cât de mult îmi pasă de mișcarea Black Lives Matter în America, și cât de mult urăsc complet ușurința cu care rasismul este acceptat și iertat în țara care se dorește pilonul civilizației contemporane. Simt că nu am nevoie de mai multe motive să știu că o să iubesc cartea asta.
Următoarele două cărți sunt ambele cumpărate și ele de la Antic Ex Libris (pe bune, nu o să mă opresc din a lăuda locul ăsta, iar dacă sunteți în București, vă recomand din toată inima să-l vizitați din când în când). White Teeth de Zadie Smith a fost o achiziție de moment: mi-a plăcut enorm de mult coperta, dar de Zadie Smith am auzit doar puțin dintr-o prezentare foarte plină de pasiune de la o conferință în engleză la care am participat acum ceva timp. Pentru mine faptul că cineva o iubește așa de mult pe autoare a fost motivație îndestulătoare.
The Princess Bride de William Goldman era într-o ediție mult prea frumoasă ca să o las să treacă pe lângă mine, plus că, spre rușinea mea, nu știu nimic despre povestea asta deja devenită cult de când cu filmul. E de prea mult, oricum, și pe lista de to-read. 

Iar, asta-i tot! Am realizat abia acum că absolut toate cărțile au fost în engleză, haha. Lucky! Ați citit vreuna din cărțile menționate aici? Sau vreți să o faceți? Care vă atrage cel mai mult? Let me know ~ Până data viitoare, zile faine să aveți!



miercuri, 3 ianuarie 2018

Sezon anime iarnă 2018 ; la o primă vedere


Am decis să-mi urmăresc mai atentă renașterea pasiunii pentru anime/manga, așa că mă și pun la curent cu noile apariții. Există o listă online unde puteți vedea tot ce rulează în acest sezon, și cu un synopsis ca să vă ajute în a vă da seama dacă vreți sau nu să urmăriți show-ul respectiv. Mai jos veți găsi ceea ce mi-a atras mie personal atenția. Din nou, acesta este mai degrabă un plan provizoriu, făcut în necunoștință de cauză, cu ceea ce îmi arată bine acum și ceea ce cred că o să-mi placă acum. Cu siguranță lucrurile se vor schimba pe parcursul următoarelor 12-13 săptămâni, și voi reveni atunci cu un update, să vă pun la curent cu ce a mai rămas din lista de mai jos. Iarna și vara sunt oricum cele mai ocupate anotimpuri ale vieții mele de student, deci sunt foarte optimistă, dar vom vedea ce și cum când o să ajungem și acolo.

O să zic din capul locului că nu urmăresc niciun sequel sezonul ăsta, din simplul motiv că nu am văzut primul sezon de la niciuna dintre aceste serii, iar singurul pe care vreau să-l văd, la un moment dat, este Touken Ranbu, de dragul nostalgiei, pentru că am jucat jocul acum... vreo 3 ani?

Din sezonul trecut, voi continua să mă uit la:

  • Mahoutsukai no Yome - animeul ăsta mă face să mă simt la fel ca și cartea mea preferată. Este plin de magie, referințe la literatură europeană (Faust, este foarte pregnant, dar și Shakespeare și Edgar Alan Poe la diverse momente) și are cel mai natural flow dintr-un show din câte am văzut. Este pur și simplu superb, și reprezintă singura mea fericite săptămânală în forma unui episod de 20 de minute. Povestea o urmărește pe Chise, care devine ucenica lui Elias, un magician mai diferit - și toate aventurile ei în drumul ei de a deveni și ea magician. Cu siguranță v-ați imaginat deja magic - ei bine înmulțiți aia cu 100 și aveți minunăția care este de fapt Mahoutsukai no Yome. Am nevoie să se uite mai multă lume la acest anime, pentru că lipsa de iubire de care are parte mă omoară.


Mă uit 100% la (și aici mă refer la primul episod; urmând să mă decid dacă mă voi uita până la sfârșit sau nu):

  • Citrus. Uite, am așteptat să iasă anime-ul ăsta cu o inimă mică, mică. După surpriza gay din vară, Hitorijime My Hero, avem în acest sezon, în sfârșit, și un anume cu un cuplu lesbian. Este bazat pe manga cu același nume (pe care nu am citit-o, totuși) și nu știu absolut nimic despre poveste. Dar!!! Este o relație f/f și doar atât este îndeajuns să mă convingă să mă uit la el. L-am așteptat cu nerăbdare și este probabil anime-ul de la care am cele mai multe așteptări din acest sezon, și sper din toată inima că nu o să dezamăgească. 
  • Beatless. O să fie a running theme în postarea asta, deci mai bine zic de acum: nu prea am o idee despre ce este niciunul din anime-urile ăstea (evident, pentru că nu au apărut încă și nu m-am uitat la ele, dar) însă Beatless arată bine, bine de tot. Cum recent am redescoperit și iubirea mea pentru Sci-Fi, sunt chiar entuziasmată să urmăresc povestea asta, care aduce în discuție inteligența artificială, și momentul în care aceasta depășește umanitatea din toate punctele de vedere. Are acțiune, dramă și și ceva romance (dacă ne luăm după genurile de pe myanimelist) și sună ca ceva care poate reuși să mă surprindă plăcut.
  • Koi wa Ameagari no You ni. Din nou, ceva la care nu m-aș uita neapărat în mod normal, dar simt că am poftă de o poveste Seinen. Atențiune: acest anime, din premisă, pare să fie o poveste de dragoste cu diferență de vârstă majoră, deci dacă asta nu sună neapărat ca ceva ce v-ar plăcea, mai bine să stați departe. Este făcut după o manga, din PV arată ca ceva soft și chiar simpatic, și chiar cred că o să-mi placă. 
  • Ito Junji: Collection. Și din titlu, este o colecție a unor povești horror, psihologice și thriller de-ale lui Ito Junji, de data asta în variantă anime. Cu siguranță nu este genul meu, doar că săptămânal, la un sezon pe an, pot să gust poveștile horror. Cu puțin noroc reușesc să-mi și conving prietenii să se uite cu mine. 
  • Sora yori mo Tooi Baasho. Asta e ceva ce nu aș fi ales de una singură, doar că o prietenă s-a uitat deja, i-a plăcut mult - așa că iată-mă, pregătită să-i dau și eu o șansă. Premisa sună... interesant? Avem efectiv niște fete de liceu care ajung la Polul Sud și... fac chestii? Nu știu mai mult, dar grafica e drăguță și o să văd cât de curând de ce este în stare. (later edit) Am văzut primul episod și sunt plăcut surprinsă de direcția în care merge!
  • Takunomi. Un anime care pare foarte chill, scurtuț și ca lungime a episoadelor (15 minute) și nu mă aștept la prea multe de la el: vreau doar să mă relaxeze. Plus, se concentrează pe discuții despre băutură și mâncare and I am all here for it.
  • Sanrio Danshi. Aici fiecare caracter al firmei Sanrio are câte un băiat drăguț ca fan și se urmăresc zilele obișnuite ale acestora. Iubesc Sanrio, iubesc băieții drăguți, așa că de ce nu? Mai ales că se distruge ideea patriarhală și oribilă că băieții nu au voie să le placă personajele drăguțe ale unor firme, și sinceră să fiu, chiar abia aștept să mă uit la anime-ul ăsta.
  • Huggto! Precure. Din nou un anime care vine la recomandarea unei persoane în care am încredere totală. Sigur, este un anime care riscă să fie copilăros câteodată? Da, dar uneori am nevoie și de așa ceva în viață. Plus, este cu fete magice drăguțe, perpetuează lecții de viață sănătoase și frumoase, și poate că e timpul să-mi placă și mie o saga uriașă precum Precure.



Poate voi încerca și:
  • Darling in the FranXX. Acesta este un al anime Sci-Fi, dar de data asta cu roboți - ceea ce nu-mi prea place mie în mod special. Am avut o tonă de tentative de a mă uita la anime-uri cu mecha, și fiecare a fost abandonată la mijloc. Dar, din nou, poate îi voi da o șansă, să văd ce îi poate pielea.
  • Yuru Camp. Un alt anime care vinde prin simplitatea poveștii, un slice-of-life cu personaje drăguțe care sunt aduse împreună de iubirea față de Muntele Fuji și care ajung să facă camping împreună, împărțind mâncare și uitându-se la priveliște. Nu e ceva la care m-aș uita neapărat un episod după altul, dar dacă apare săptămânal, s-ar putea să fie exact ceea ce am nevoie. Vom vedea.
  • Gakuen Babysitters. Copii mici și băieți? Da, sună incredibil de adorabil, dar este de asemenea un slice-of-life, și aici este mereu o situație win-lose cu mine, pentru că este destul de greu să rămân interesată în situațiile de genul. Grafica este foarte drăguță totuși, este și comedie, deci s-ar putea să mă surprindă plăcut odată ce mă hotărăsc că chiar vreau să mă uit la el.
  • Märchen Mädchen. Aici apreciez enorm numărul mare de personaje feminine, este un fantasy - nu pare cu nimic deosebit față de restul anime-urilor de genul, și nu pot să zic că mă omor după premisă. Rămâne un anime pe care-l voi încerca dacă voi avea vreodată chef 
  • Mitsuboshi Colors. Alt slice-of-life, altă incertitudine pe același motiv pe care l-am menționat deja. Dar chiar mi se par adorabile personajele principale, și va rămâne de-asemenea la latitudinea stării mele la momentul când va apărea.
Cam atât de la mine! Cum am zis, sunt mult prea optimistă având în vedere ce mă așteaptă odată ce vacanța-i gata, dar simt că odată ce am scris toate astea într-o postare, o să încerc măcar să mă și țin de listă. Dar, momentan, singurul lucru de care știu sigur că o să mă țin este Mahoutsukai no Yome. Dacă vreți să fiți la curent cu tot ce văd, am și cont pe myanimelist.
Acum, voi vă uitați la anime-uri? V-a atras ceva din lista mea atenția în mod special? Plănuiți să vă uitați la ceva din sezonul ăsta? Spuneți-mi pentru ce sunteți cel mai entuziasmați, dacă da ~

luni, 1 ianuarie 2018

Wrap-Up | Decembrie




Decembrie a trecut foarte repede, și foarte încet în același timp pentru mine, și cumva am reușit să citesc mult mai mult decât mă așteptam. Poza folosită în această postare este mai degrabă disperarea la care am ajuns după ce mi-am cumpărat prea multe cărți, am oficial 3 rânduri de cărți expuse pe un amărât de raft. Dar de citit, am citit 17 volume de manga și un roman grafic, 6 romane și o colecție de non-ficțiune:


  1. Castelul interior de Teresa de Avila. Este un roman de pe la 1500, scris ca ghid de rugăciune pentru surorile carmelite ale Teresei. Am avut de citit romanul (?) ăsta pentru un curs de la facultate și a fost  o experiență foarte bizară. Nu sunt o persoană deloc religioasă, așa că m-au deranjat personal toate referințele către divinitate și gândirea perpetuată în interiorul comunității religioase de care aparține Teresa de Avila. Ultimele 50 de pagini le-am citit pe diagonală, și în afară de un singur concept inedit pentru perioada respectivă, nu simt că am rămas cu ceva în urma lecturii. 1/5
  2. Scris pe trup de Jeanette Winterson, roman căreia de altfel i-am și scris o recenzie pe blog. Stilul de scris a lui Winterson este absolut superb, am citit cu foarte mare drag la cartea asta, din simplul motiv că modul în care mi-era prezentată povestea era atât de plăcut. După recente dezamăgiri, romanul ăsta a venit ca o gură de aer proaspăt să-mi redea încrederea în lecturile pentru cursurile din acest semestru. Cu un mod foarte interesant de narațiune și și un narator foarte inedit, romanul ăsta trăia deja cu decenii înaintea vremii în care a fost publicat. 4/5
  3. The View from the Cheap Seats de Neil Gaiman este o colecție de non-ficțiune, selectată și pusă la un loc pe categorii. În general, sunt prefețe la diverse lucrări ale altor autori, sau prelegeri pe care Gaiman le-a ținut de-a lungul timpului. Rămâne fascinant să pot vedea ce iubește o persoană pe care eu la rândul meu o iubesc, mai ales că e Neil Gaiman, care oricum îmi deține inima de la primul roman încoace. 5/5
  4. Dafnis și Hloe de Longus, una din primele narațiuni europene. Evident, este de o simplitate izbitoare, foarte scurtă - dar importanța ei rămâne în multiplele reinterpretări de-a lungul secolelor. Nu cred că pot să spun mai multe, și am și preferat să nu dau nicio notă acestei cărți.
  5. Nurarihyon no Mago de Hiroshi Shiibachi. Ei, cumva am reușit să citesc 17 volume din această manga: la momentul actual am rămas la capitolul 151, nu știu exact când voi continua, pentru că trebuie să încep să învăț pentru examene și mă simt vinovată să fac orice altceva care-mi aduce 100% fericire ;; Dar! Relativ recent am început să reintru în comunitatea de anime/manga, de care mă distanțasem de-a lungul timpului și.... it is good to be back! Efectiv Nurarihyon no Mago mi-a redeschis iubirea față de japoneză și Japonia, un lucru destul de imposibil odată ce eu sunt pusă pe ură. Are o poveste fascinantă și incredibilă, și pornește de la premisa că este o poveste accesibilă timpurilor moderne cu youkai (monștrii tradiționali japonezi). Se vede în artă și în firul narativ propriu-zis pasiunea și munca pusă în lucrarea asta, și mă doare să văd că absolut nimeni nu vorbește și despre manga asta shounen, la fel cum încă face de Naruto, de exemplu. 
  6. Frankenstein de Mary Shelley. O altă carte pentru școală, care mi-a plăcut mai puțin decât mă așteptam. De vorbit cam despre ce ar fi mi se pare fără rost, toată lumea știe povestea lui Frankenstein și a monstrului său. Totuși, m-a surprins foarte plăcut stilul de scris a lui Mary Shelley, și tendințele extrem umane ale monstrului. M-aș bate cu Frankenstein într-o parcare la miezul nopții pentru fericirea creaturii sale - și cumva trebuie să transpun sentimentul ăsta într-un eseu de 2000 de cuvinte. Yikes. 3/5
  7. A Quiet Kind of Thunder de Sara Barnard. Aici a fost lectura mea vinovată din timpul vacanței; un contemporary cu un twist. Personajul feminin principal are anxietate severă (începând din copilărie cu mutism selectiv din această cauză), iar personajul masculin este surd - cei doi cunoscându-se și începând să vorbească prin faptul că sunt singurii din școală care știu BSL (British Sign Language). Restul cărții rămâne destul de previzibilă, povestea urmărește destul de ferm tiparul oricărui roman YA contemporan, și nici personajele nu sunt îndeajuns de remarcabile. Totuși, l-am iubit pe Rhys îndeajuns, și probabil mă voi trezi recomandând sau vorbind despre romanul ăsta din când în când. 3/5
  8. Visează androizii oi electrice de Philip K. Dick. Aaah, ce mod amar să închei anul. Ce nume absolut potrivit are acest autor. Și totuși, am adorat elementele de SF - urmărim practic un vânător de recompense care încearcă să ucidă mai mulți androizi pentru a avea destui bani să cumpere un animal real pe o planetă care abia mai permite vieții să supraviețuiască. Chiar mi-a plăcut premisa și lumea și mi-a plăcut mult prima jumătate a cărții; am descoperit recent că de fapt chiar iubesc SF-ul - dar după al nostru băiat Dick o ia pe tangențe foarte sexiste și misogine, și asta nu pot ierta și mi s-a părut scârbos de-a dreptul cât de evident este ce fel de femei i-ar fi plăcut autorului să aibă-n pat. 2.5-2/5
  9. Fantoma Aniei de Vera Brosgol. Făcând parte din categoria „mă bucur enorm de mult că editurile noastre se chinuie să traducă și romane grafice”, Fantoma Aniei a fost ultima fericire literară a anului, terminând-o cu doar 3 ore rămase din 2017. Arta este adorabilă, are niște subiecte destul de importante și actuale, precum imigrația, presiunea socială, încrederea în sine... Mi-a plăcut. Mult, mult de tot. 5/5
Cam atât din partea mea pe luna asta. Mai am câteva cărți de citit pentru cursuri (2 de care știu, dar Litere e mereu o surpriză continuă), dar în mare sunt destul de sigură că ianuarie nu va vedea nici pe aproape productivitatea asta, pentru că încep examenele și eu sunt îndeajuns de ambițioasă încât să încerc să mi le dau pe toate până la începutul lui februarie. Offff.

sâmbătă, 30 decembrie 2017

Statistici la final de 2017




Deși anul încă nu s-a terminat, și cel mai probabil numărul exact de cărți citite până atunci se va mai schimba (știu sigur că cel puțin o carte mai termin sigur), totuși prefer o astfel de postare ceva mai devreme.
2017 a fost un an foarte ciudat; în vreme ce planeta întreagă s-a cam dus de râpă, pe plan individual, fiecare am încercat să trăim cât mai bine cu putință. Personal, universul mi-a balansat destul de frumos binele cu răul, așa că termin anul și cu o părere destul de neutră referitor la tot ce s-a întâmplat. Am vizitat câteva locuri noi, cu ochi ceva mai experimentați și companie foarte plăcută, am învățat foarte multe lucruri (inclusiv despre mine) și mi-am întărit locul printre alții prin iubire. Mi-am dus existența de la carte pentru vreun curs la carte pentru altul, iar când vacanța de vară a venit în sfârșit, am fost așa debusolată de atâta libertate că abia am mai citit. Și totuși, de când am goodreads, de când am blog... este anul în care am citit cele mai multe cărți. 92 la momentul actual, cu speranțe de creștere, și totuși... sunt dezamăgită.

O provocare destul de mare pentru mine în primul an de facultate a fost să am mentalitatea potrivită unui cititor profesional, care-și lasă părerile și crezurile afară, și pătrunde în lumea unei cărți doar cu teorii și metode de interpretare. Ei bine, cred că în momentul în care am reușit să fac asta, am pierdut totuși din plăcerea cititului; m-am trezit că dintr-odată o fac din nevoie și obligație... Și m-am simțit rătăcită cumplit. Este un sentiment absolut oribil, și nu cred că pot recomanda cuiva căruia îi place să citească să încerce să-și facă o carieră din asta, căci va veni la prețul unui hobby cu siguranță îndrăgit. Așa că deși am citit mai mult decât în oricare alți ani ai existenței mele, m-am trezit că mi-a plăcut un număr de 6 cărți în total. Patru care știu sigur că o să rămână cu mine pentru mulți ani de-acum înainte și care o să-mi aibă iubirea pentru totdeauna, două care sunt mențiuni speciale, dar față de care nu pot forma entuziasmul necesar.

sâmbătă, 23 decembrie 2017

Net-juu no Susume ( ネト充のススメ ) / Recovery of an MMO Junkie

Unul din hobby-urile mele rare este să intru la începutul fiecărui sezon de anime pe orice site care postează noile apariții și să mă hotărăsc ce mă atrage îndeajuns de tare încât să vreau să-mi dedic timp din viață urmărind câte un episod săptămânal. Sezonul toamnă 2017 a avut puține astfel de apariții, dar Net-juu no Susume a fost una dintre ele!

Anime-ul de față este foarte scurt (10 episoade+ un OVA) și o urmărește pe Morioka Moriko, o femeie în vârstă de 30 de ani ce a renunțat la viața de lucrător în companie pentru a se izola acasă și a juca jocuri video. În lumea virtuală a Fruits de Mer, se decide să-și creeze un personaj de sex masculin, Hayashi - iar de aici încolo, întreg anime-ul urmărește evoluția celor două sine ale sale. În timp ce, ca personaj începător, Hayashi primește ajutor din partea unui personaj feminin adorabil, Lily - în lumea reală, pe Moriko o așteaptă o întâlnire cu un tânăr office worker.

Știu, știu. La prima vedere, nu pare cine știe. Cum se poate umple timpul doar din așa ceva? Sau: se încearcă a fi o copie după alte anime-uri ce tratează subiecte precum jocurile video și societatea extrem capitalistă japoneză? Well, eu sunt aici să vă spun că orice îndoială pe care o aveți nu este deloc îndreptățită. Pentru că ce se întâmplă de fapt aici este o deconstrucție a tot ce a fost înainte și o portretizare foarte onestă a cum este de fapt să fii un jucător a ceva online. Am simțit foarte aproape întreaga poveste și tocmai pentru că m-am regăsit în disperarea cu care Moriko se loghează într-o lume virtuală, pentru a interacționa cu oameni necunoscuți, oameni care devin prieteni - sau care cel puțin oferă comfortul și înțelegerea pe care mulți alții, în viața reală, nu o pot oferi. Și cred că este foarte nostalgic chiar și pentru un amator de jocuri video să vadă acest anime - pentru că este o cronică directă a cum funcționează exact întregul proces.