miercuri, 15 august 2018

Lacrimile diavolului de Ștefana Czeller

A trecut... ceva timp de când am citit ultima oară o carte scrisă de un român, și și mai mult timp de când am cumpărat foarte random cartea asta din gară de la Brașov, pentru că era la reducere, iar descrierea de pe spate mi s-a părut cu adevărat interesantă.

Avem de-a face cu o Românie post Tratat, un document prin care președintele Alexandrescu și-a reinviat populația țării după un cutremur nimicitor în urma unui pact cu Satana, prin care s-a cerut ca respectiva și viitoarea populație să îl preaslăvească pe Prințul Întunericului.
Lena Savin, anchetatoare a unei companii de asigurări,pleacă, alături de demonul său aliat, Andromalius, pe urma unor bijuterii furate - poveste care se dovedește a fi mult mai complicată decât s-a crezut inițial.

Sunt fană a autorilor români care vorbesc despre astfel de subiecte care încă par taboo în societatea românească actuală - și reușesc să o facă și bine. Dar de obicei nu sunt genul de persoană care e mare fană a acesti val de dat mare cu înjurături și împrejurimi șocante, doar de dragul de a frapa publicul român - și căruia îi lipsește orice conținut, dar ceva mi-a spus că în Ștefana Czeller pot avea încredere, și mă bucur că în cele din urmă s-a dovedit că aveam dreptate.

 Din nou: premisa este cu adevărat briliantă. Și te prinde, repede. Ești trântit imediat în mijlocul acestei lumi și forțat, cam ca protagonista noastră, să pui piesele de puzzle la un loc. Și, descoperire pe care am realizat-o abia acum: deși este narațiune subiectivă, pe care nu o înghit, nici nu am simțit-o. E așa un stil de scris plăcut - zbori de-a dreptul prin poveste, și nu există o pagină care să plictisească în vreun fel cititorul. Pe mine m-a dus rapid cu gândul la un fanfiction, și vreau ca remarca asta să fie luată cu întreaga admirație pe care o și dețin genului invocat. Este un compliment de cel mai mare grad, venind de la cineva care a citit mult mai multe fanfictionuri de bună calitate, decât cărți publicate. Și aici mă refer la faptul că există un amestec perfect de ce-i mai bun la o poveste: replici ba tăioase, ba amuzante, ba docile; răsturnări de situație care te lasă cu gura căscată; puține scene de sex pentru că bineînțeles că nu se poate fără. Deci, pot să mă declar complet mulțumită.
Totuși, am sfârșit prin a da acestei cărți doar 4 stele din 5, din simplul motiv că sfârșitul mi s-a părut prea abrupt, comparativ cu restul cărții. Poate că l-am și simțit așa pentru că nerăbdarea rodea cumplit din mine, și deși ultima propoziție mă lasă cu un zâmbet ironic pe față, partea mai acră din mine își dorește... mai mult.

Ceea ce clar m-a ținut prinsă de cartea asta au fost însă personajele. Numai eu știu de câte ori am oftat la Lena, ca următorul moment să o laud de cât de simpatică e. E genul de protagonistă puternică care nu zgârie pe creier, și pot aprecia asta. Dialogurile ei sunt de-a dreptul delicioase, și are în doze egale și curaj eroic, dar și momente prostești sau de-a dreptul umilitoare, ceea ce de fapt o face atât de plăcută unui public. Iar motivațiile ei sunt atât de palpabil umane, că ți-e imposibil să nu o susții pe parcursul întregilor munci titanice prin care e nevoită să treacă.
Preferatul meu rămâne totuși demonul ei aliat, Andromalius - parte pentru că atrage tocmai prin misterul naturii sale. Relația sa de parteneriat cu Lena mi s-a părut de-a dreptul fascinantă, și parte din magnitudinea caracterului demonului am putut-o simți și eu, chiar și doar citind anumite secvențe. Îmi place când personajele mă lasă încă cu întrebări, chiar și la sfârșitul acțiunii, iar Andromalius este genul acela de personaj.

Mi-a plăcut mult că nu este deloc previzibil ce urmează să se întâmple, iar fiecare nouă informație dezvăluită aduce de fapt și mai multe întrebări, decât să încheie confuzia cu răspunsuri. Și deși sunt conștientă în întregime că o astfel de carte, cu un astfel de subiect își găsește greuț public în România, cred că totuși, dacă sună cât de cât intrigant, merită totuși o încercare.

4/5

De ce recomand această carte: premisă interesantă cu dezvoltare pe măsură, personaje intrigante.
De ce cred că ar trebui evitată această carte: poate părea cam prea mult pentru pudici.

Simt că mi-am pierdut complet îndemânarea la a scrie recenzii, dar știu și că singurul mod prin care pot să o recapăt este să continui să le scriu ;-;

luni, 6 august 2018

Reads: Iulie 📖


După ce iunie a fost o lună complet dezastruoasă în care nu am citit nici măcar o carte, iulie a mers ceva mai bine. Speram să prind din urmă provocarea de pe goodreads (unde încă sunt în urmă cu 20 de cărți), dar simt că, ca de obicei când îmi aleg goals pentru noul an, m-am supraestimat. Postarea vine întârziată pentru că !! am fost în Londra și m-am întors abia recent. Dar acestea sunt cărțile pe care am reușit să le termin luna asta:
  1. Seven Habits of Highly Effective People de Stepher R. Covey. Uhm, am văzut-o recomandată de o persoană pe care o urmăresc pe twitter și de care-mi place mult, așa că am decis să o citesc. Non-ficțiune - am trecut destul de greoi prin ea, dar simt că aduce în discuție niște idei chiar bune și pe care încerc să le aplic și eu în viața de zi cu zi. Sunt multe lucruri pe care le știi instinctual, dacă ești un om decent și cu puțin bun simț și puțină empatie în tine, dar întotdeauna e bine să primești și nume pentru diferitele procese din viața ta. Recomandată oricui îi place non-ficțiuna pe partea de dezvoltare personală. 3/5
  2. Viața de poveste a lui A. J. Fikry de Gabrielle Zevin. Acum vreo trei ani, când abia ieșise cartea asta, a fost o nebunie completă: toată lumea o citea și o lăuda, am ajuns să o cumpăr acum vreun an jumate, iar în sfârșit, acum, am și citit-o. Este, cu adevărat, o laudă către puterea cărților și o ofrandă adus importanței librăriilor. Am simțit totuși că sfârșitul a fost cam prea abrupt și rapid și nu mi-au fost tocmai comode unele scene. Însă per total, a fost o carte chiar bună și un bun început de lună. 4/5
  3. The Power de Naomi Alderman. Am început cartea asta cu mult timp în urmă, dar un mix de viață reală și lipsă de chef m-au oprit din a o citi până acum. În general, pot să zic că mi-a plăcut - dar în cele din urmă m-a și lăsat destul de frustrată. Sfârșitul mi s-a părut mult prea abrupt, și m-a enervat sentimentul acela de „bine... și acum ce?” pentru că de fapt cartea nu dă nicio rezoluție ideilor noi pe care le prezintă. A durut mai ales pentru că prima jumătate a fost briliantă. 4/5
  4. All My Friends Are Superheroes de Andrew Kaufman. O nuvelă care vorbește despre cum e să fi singurul încă normal într-o lume unde majoritatea par să aibă câte o super-putere, indiferent cât de banală. Este incredibil de drăguță, și a fost lectura perfectă pentru un drum cu trenul care părea interminabil. 4/5
  5. Meet Cute: Some People Are Destined to Meet, antologie coordonată de Jennifer L. Armentrout. Okay, dacă aș fi fost o persoană mai deșteaptă, poate m-aș fi prins din titlu că asta e doar despre cum oameni se întâlnesc pentru prima oară - și aș fi realizat că nu sunt neapărat publicul țintă. 
  6. Jock Row de Sara Ney. Este o chestie cam știută despre mine: când nu știu ce să citesc sau nu am chef de o lectură mai serioasă, atunci imediat trec la o carte de dragoste pe care o devorez în câteva ore. Iar asta? Chiar mi-a plăcut; are o premisă chiar simpatică, și deși protagonista mi-a fost cam antipatică, per total a fost chiar okay. Dar, cam cum se întâmplă de obicei, mi-a plăcut prima jumătate mai mult decât sfârșitul, deși nu mai am nimic exact de care să mă plâng. Drăguță. 3/5
  7. Aleph de Jorge Luis Borges. Mă chinui să citesc colecția de povestiri scurte ale lui Borges de ceva vreme, și acum că am terminat-o, pot să zic că scriitorii sud-americani și tipul lor de realism magic chiar nu este pentru mine? Adică mi-au plăcut câteva dintre povestiri, dar după o vreme m-am plictisit de temele abordate și de stilul de scris, așa că am citit mult pe diagonală, doar ca să zic că am citit și asta. E un caz de „it's not you, it's me."
Și.... atât! Acum că am făcut listă, sunt puțin supărată că nu e mai lungă, dar asta e. Voi ce ați citit în iulie? Ceva recomandări de cărți la care trebuie neapărat să ajung? 

sâmbătă, 28 iulie 2018

Preferatele lunii iulie 💫

Interesele mele în ultima vreme sunt destul de limitate, iar lista pentru iulie nici măcar nu este chiar atât de mare, dar tot aș vrea să vorbesc despe ce mi-a mai plăcut în ultima vreme. Cumo să fiu plecată la sfârșitul-sfârșitul lunii și prima săptămână din august, și cum în lista de preferate de fapt nu prea pot să se strecoare lucruri pe ultima sută de metri, am decis că voi posta asta înainte de un wrap-up.

Primul lucru pe care vreau să-l menționez este Memories of 2017, un documentar (? i guess, nici nu știu exact cum să-l numesc) despre realizările din anul trecut a celor din trupa BTS. Eu am devenit fană doar la sfârșitul lui 2017, așa că a fost o experiență foarte plăcută să văd filmări de la photo-shootinguri, sau cum și când au filmat videoclipurile la melodii (care se și numără printre preferatele mele, oups. Îi iubesc foarte mult pe băieții ăștia, așa că da, o să mă uit la absolut tot ce scot, și indiferent ce-o fi, o să se numere printre preferate.
Mai am de văzut anumite porțiuni, cele despre concertele din ultimul turneu. Încă nu mă pot uita la astfel de clipuri fără să fiu supărată: eu nu am prins bilet pentru datele și locațiile anunțate în Europa, așa că rămân în continuare foarte acră în legătură cu asta, și încă nu pot să văd live-uri de la concerte fără să mă doară că eu nu o să fiu acolo în public prea curând.



Și tot ceva foarte asemănător: BTS RUN, show-ul creat de băieți pentru site-ul și aplicația vlive, unde ei încearcă diferite provocări și jocuri. Câte un episod nou iese în fiecare marți - și jur că show-ul ăsta mi-a făcut viața mai bună timp de jumătate de an, și îmi dă atâta fericire. Nu a existat un episod la care să nu râd și să mă bucur că-i văd simțindu-se bine. Ei bine, săptămâna aceasta s-a terminat sezonul 2, iar show-ul va lua o pauză - cel mai probabil până când vor termina cu turneul care începe la sfârșitul lui august. Așa că eu una zic că e momentul ideal să vă apucați de el, pentru că nici măcar nu e necesar să fii fan ca să te bucuri de faze amuzante și persoane simpatice.

O să rămân în domeniul muzicii, pentru că am 3 noi preferate:

  • noul album al celor de la Years & Years: Palo Santo. Olly și trupa nu dezamăgesc absolut niciodată, iar întreg albumul ăsta este o comoară pe care am așteptat-o foarte mult; pe bună dreptate, pentru că rezultatul este incredibil. 
  • dupa jumătate de an, în sfârșit nu mai ascult doar BTS, iar muzical vorbind, Day6 sunt trupa care mi-a furat urechile în ultima vreme. Mi se pare că se distanțează destul de mult de alte trupe populare prin tipul lor de melodii, care tind mai mult spre indie. Se pliază absolut de minune pe gusturile mele muzicale mai vechi, 
  • o să vă las acest videoclip pentru că este cel mai sexy lucru pe care l-am văzut vreodată (Triple H, Retro Futre Comeback Stage)


Am un hobby nou, și anume trimisul de scrisori - și mai exact, cele cu tematică k-pop. Și da, o să fie ceva ce va bântui acest blog pentru o foarte lungă perioadă de timp. După ce am văzut câteva videoclipuri pe youtube când eram ocupată procrastinând, mi-am zis: vreau și eu să fac asta, și ca cineva care a făcut câteva schimburi poștale la viața ei, chiar îmi era dor de sentimentul acela absolut grozav pe care-l ai când deschizi un plic, fără să știi ce te așteaptă înăuntru.

Și ultimul lucru pe care-l am de menționat este o mască de ochi pentru dormit? Cu Chimmy, personajul creat de Jimin, băiatul meu preferat din BTS (care mai este și galben, culoarea mea preferată). Aproape toate lucrurile de genul le cumpăr de pe aliexpress sau prin twitter - deși aceasta este de pe aliexpress (the bane of my existence, mereu ajung să cheltuiesc bani pe site-ul ăla pentru că e totul atât de ieftin).


Și cam atât de la mine! Presimt că o să am o listă ceva mai lungă pe august ;) dar am fost încă destul de ocupată jumătate de lună, iar cealaltă am încercat să-mi revin și să prind din urmă tot ce am ratat până acum. Încetișor, încetișor. Voi aveți ceva recomandări pentru mine? Ce v-a plăcut în mod special în iulie? 

joi, 19 iulie 2018

Distanțare, viața de student și multe alte sentimente livrești

Vorbeam cu una din prietenele mele bune, o cititoare extrem de simpatică, despre faptul că vreau să scriu din nou serios și constant pe blog, dar că duc lipsă cumplită de subiecte - acum că m-am distanțat pentru o perioadă atât de lungă și într-un mod atât de extrem de orice noutăți literare. Ea mi-a sugerat să scriu exact despre asta: cum se simte respectiva distanțare acum, că încerc să traversez un hău infinit pe un pod șubred ca să fac un hobby vechi să funcționeze din nou. Așa că voi face exact asta (dar primesc cu inimă deschisă și de acum înainte sugestii de postări, vă rog).

Dacă mă știți de îndeajuns de mult timp pe internet încât să fi observat trecerea și evoluția intereselor mele, simt că puteți și resimți o diferență majoră între... atunci și acum. Sunt, acum, o persoană foarte, foarte obosită și presată mental, și încerc să fac față prin singurul mod de auto-apărare pe care-l știu, și anume: oprirea tuturor emoțiilor. Nu am mai simțit nimic altceva decât oboseală cronică și stres probabil de pe vremea asta anul trecut, și este în întregime vina unei facultăți pe care o displac din cele mai adâncuri străfunduri ale inimii mele. Ia când urăsc, urăsc puternic și fără compromisuri - ceea ce mă aduce de fapt la sesiuni de plâns o dată la două zile, sictir existențial profund și o lipsă totală de entuziasm pentru sau dorință de a trăi. Sunt într-o stare de amorțeală: nu am mai simțit entuziasm față de ceva și nu mi-a mai plăcut nimic de mult prea mult timp.
M-am distanțat de orice pasiune a mea: anime-urile și manga au fost primele victime ale scârbei pe care mi-o provoacă departamentul specializării mele principale. Am ajuns să urăsc japoneză până la punctul unde orice audio peste 15 minute trebuie oprit ca să am un atac de panică. Când nu mănânc, dorm sau dau refresh la twitter și instagram în mod obsesiv, citesc pentru facultate, unde lista bibliografică îmi cere lejer aproximativ patru cărți spătămânal. Și așa am ajuns ca dintr-o facultate pe care am ales-o pentru că, idk, îmi plăcea să citesc, să fac micul meu iad personal. Jur că singurul lucru bun la locul ăla sunt oamenii care suferă alături de mine.
Dacă ați citit până aici, probabil credeți că sunt foaaarte dramatică. Până la urmă, e Litere! Nu zice absolut întreaga țară că e cea mai ușoară facultate? (cine crede asta este rugat frumos să iasă în acest moment de pe blogul meu) Dar numai eu știu cât de aproape de o sănătate mentală completă am fost la momentul când am intrat la facultate - și cu câte probleme încerc să exist la momentul actual. Și încă mai am un an.

Așa că a fost destul de naturală, ca efect secundar la principala mea ocupație în ultimii doi ani, și pasivitatea față de cărți, noile publicații și orice entuziasm care a mai circulat pe blogosferă. Nu am citit nici măcar cărțile care am dorit cel mai tare să iasă, iar numărul total de cărți citite din proprie inițiativă scade periculos în fiecare lună (iar în iunie, de exemplu, nu am citit nimic altceva decât aceleași sute de pagini, over and over again, pentru examene). Presupun că de asta și vreau să scriu din nou pe blog: să îmi demonstrez că încă pot să fac și ceva ce vreau. Îmi e atât de dor de atât de multe lucruri care au legătură cu lumea cărților și cu existența mea ca blogger. Îmi e dor să scriu recenzii mai lungi de două propoziții, îmi e dor să citesc o carte random împreună cu prietena mea, îmi e dor să nu oftez de fiecare dată când încep o carte nouă. Încă mai simt o anumită licărire de ceva atunci când mă uit la rafturile mele, pline încă cu cărți, în mare parte, necitite.
Partea bună, totuși? Am cumpărat, anul ăsta, fix 3 cărți. Nu e dracul chiar așa de negru.

Cred că a fost mai degrabă o postare în care să explic exact de ce și cum și dintr-odată m-am oprit din a face ceva de care m-am ținut totuși timp de 2 ani în liceu. Nu vreau să pară că cer mila nimănui; cum tuturor celor din jurul meu le place să spună: mi-am făcut-o cu mâna mea (din lipsă de opțiuni) și nu mai pot să fac nimic în legătură cu situația mea academică actuală acum. Doar că un lucru a rămas, măcar, constant în personalitatea mea: doamne, cât iubesc să mă plâng.

marți, 10 iulie 2018

Mid-Year Book Freak-Out Tag

Salutări, salutări! Wow, a trecut foarte mult timp de când am postat pe blog. 6 luni să fiu mai exactă. Nu am nicio scuză pe lângă faptul că sunt o studentă care o duce foarte, foarte prost cu time -managementul. Continui să sper că, totuși, mai există măcar o persoană interesată de ce cărți am citit și mai citesc, și care îmi va susține a mia încercare de a reveni la a scrie consistent pe blog.
M-am gândit... oare ce mod mai bun de a nu pune presiune enormă pe mine cu blogul este decât completarea unei lepșe? Dar înainte de a răspunde la întrebări, mici update-uri: am terminat anul 2 de facultate. Se putea și mult, mult mai bine, dar sunt cine sunt și nu pot schimba asta. Am picat, cu inima deschisă și întreaga mea ființă, în groapa numită BTS și acum sunt un fan foarte, foarte devotat. Am început să-mi caut și alte hobby-uri (pe lângă citit, activitate care a fost cam mânjită de perindările mele academice RIP) și am ajuns la a trimite scrisori. Nu mai am părul roz. Am citit anul acesta, până în acest moment, doar 30 de cărți, ceea ce mă lasă cu aproximativ 22 în urmă la provocarea de pe goodreads (de 100 de cărți).

1. Cea mai bună carte pe care ai citit-o până acum anul acesta?
Aș vrea să menționez aici de fapt două. Primul este un roman, Spuma zilelor de Boris Vian. Adevărat, este o carte pe care a trebuit să o citesc pentru unul din cursurile mele, dar chiar și acum, luni după, încă mă gândesc foarte des la ea. Iar a doua este o povestioară scurtă, The Ones Who Walk Away from Omelas de Ursula K. Le Guin, care este excelentă. Are doar 10 (?) pagini, se citește într-o dimineață la cafea, și o recomand din toată inima oricui. Eu am citit-o de fapt ca urmare a referințelor directe din videoclipul de la Spring Day a celor de la BTS, și m-am bucurat să văd gusturi foarte bine la cei pe care-i iubesc.

2. Cel mai bun sequel pe care l-ai citit?
Volumul 13 din Nijiiro Days de Minami Mizuno (manga), care a fost în mod special foarte nostalgic și dulce-amărui, având în vedere că vorbește despre trecerea către maturitate și viața de adult, iar eu sunt periculos de aproape de acel moment.

3. O care ieșită recent, dar pe care nu ai citit-o încă?
O să vedeți că odată cu facultatea, am început să fiu și foarte, foarte tăiată și distanțată de lansările noi de carte și tot ce mai învârt chiar și autorii mei preferați. Cu o privire rapidă către lista de to-read de pe goodreads, o să zic: Failing Up de Leslie Odom Jr. Abia aștept să-mi eliberez o zi ca să mă pot delecta pe deplin cu tot ce are de împărtășit unul din artiștii mei preferați.

4. Ce carte aștepți cu nerăbdare să iasă în a doua jumătate a anului?
The Owl King de Erin Morgenstern. Știu că de fapt nu are încă o dată de lansare, și se preconizează de fapt că ar fi, posibil, ianuarie 2019, dar este singura carte de care îmi pasă la momentul actual.

5. Cea mai mare dezamăgire?
The Upside of Unrequited de Becky Albertalli. Este o carte căreia i-am dat totuși 3/5 stele, dar vorbim aici de autoarea unei cărți foarte apropiate de inima mea, care totuși m-a lăsat cu o dezamăgire în suflet. Mi-a plăcut cartea, dar nici pe departe pe cât de mult mi-aș fi imaginat că o să-mi placă.

6. Cea mai mare surpriză?
O să mă repet și o să menționez și aici, din nou: Spuma zilelor. Pentru că dacă mă uit acum la cele 30 de „cărți”, o mare parte din ele sunt non-ficțiune sau povestiri scurte.

7. Noul tău autor preferat?
Jeanette Winterson. Ce poate face această persoană din cuvinte e magie pură, are un stil de scris cu totul aparte, și chiar dacă nu ești așa prieten cu acțiunea romanelor ei, ești oricum automat atras de cum îți spune povestea.

8. Cel mai recent crush ficțional?
Sighs. Nu am așa ceva, și cel puțin nu anul ăsta.

9. Cel mai recent personaj preferat?
Jane Eyre din cartea cu același nume, măcar pentru integritatea de care dă dovadă.

10. O carte care te-a făcut să plângi?
Nu am citit încă o carte care să mă fi făcut să plâng anul ăsta.

11. O carte care te-a făcut fericită?
Fortunately, the Milk de Neil Gaiman. În general automat ce văd și aud numele lui Gaiman, unul din autorii mei preferați, devin fericită, iar carticica de față este atât de drăgălașă și inocentă și magică că nu se poate să nu fie menționată aici.

12. Cea mai bună adaptare a unei cărți pe care ai văzut-o anul ăsta?
Love, Simon. Și încă nu am văzut Love, Simon, dar știu deja că ăsta este singurul răspuns pe care-l voi da.

13. Recenzia preferată pe care ai scris-o în acest an?
Nu am scris nicio recenzie satisfăcătoare, nici aici, nici pe goodreads. În ultima vreme, m-am bazat foarte mult pe eficiența a trei fraze, haha.

14. Cea mai frumoasă carte pe care ai cumpărat-o anul acesta?
Volumul doi din seria lui Becky Chambers.


15. Ce carte trebuie să citești până la sfârșitul anului?
The Power de Naomi Alderman. M-am oprit prin februarie din a citi din ea, foarte random și presată de alte probleme, și chiar vreau să o citesc, mai ales că mi-a plăcut foarte mult. Aștept starea potrivită.

Mulțumesc celor care au citit până aici, și îmi pare rău că am avut, până acum, un 2018 absolut plictisitor în materie de cărți. Și eu am realizat cât de seacă îmi e viața, odată cu leapșa asta, oups. Sunt tare curioasă să văd răspunsurile la aceste întrebări de la Leontina și Andreea.
Sper, chiar sper, că ne vom revedea într-o nouă postare în curând. Chiar îmi doresc să mă țin de blog, și poate acum că e vară, o să-mi și permit asta. Mulțumesc celor care mai sunteți încă aici, și noi veniților care au rezistat până la sfârșitul acestei postări!

Pe mine mă puteți găsi pe goodreads (deși îl folosesc mult mai puțin decât obișnuiam odată), twitter (în caz că mă întrebați unde îmi petrec întreaga zi) și am și cont de curiouscat, în caz că doriți să-mi spuneți ceva și să vă păstrați anonimitatea.