marți, 10 iulie 2018

Mid-Year Book Freak-Out Tag

Salutări, salutări! Wow, a trecut foarte mult timp de când am postat pe blog. 6 luni să fiu mai exactă. Nu am nicio scuză pe lângă faptul că sunt o studentă care o duce foarte, foarte prost cu time -managementul. Continui să sper că, totuși, mai există măcar o persoană interesată de ce cărți am citit și mai citesc, și care îmi va susține a mia încercare de a reveni la a scrie consistent pe blog.
M-am gândit... oare ce mod mai bun de a nu pune presiune enormă pe mine cu blogul este decât completarea unei lepșe? Dar înainte de a răspunde la întrebări, mici update-uri: am terminat anul 2 de facultate. Se putea și mult, mult mai bine, dar sunt cine sunt și nu pot schimba asta. Am picat, cu inima deschisă și întreaga mea ființă, în groapa numită BTS și acum sunt un fan foarte, foarte devotat. Am început să-mi caut și alte hobby-uri (pe lângă citit, activitate care a fost cam mânjită de perindările mele academice RIP) și am ajuns la a trimite scrisori. Nu mai am părul roz. Am citit anul acesta, până în acest moment, doar 30 de cărți, ceea ce mă lasă cu aproximativ 22 în urmă la provocarea de pe goodreads (de 100 de cărți).

1. Cea mai bună carte pe care ai citit-o până acum anul acesta?
Aș vrea să menționez aici de fapt două. Primul este un roman, Spuma zilelor de Boris Vian. Adevărat, este o carte pe care a trebuit să o citesc pentru unul din cursurile mele, dar chiar și acum, luni după, încă mă gândesc foarte des la ea. Iar a doua este o povestioară scurtă, The Ones Who Walk Away from Omelas de Ursula K. Le Guin, care este excelentă. Are doar 10 (?) pagini, se citește într-o dimineață la cafea, și o recomand din toată inima oricui. Eu am citit-o de fapt ca urmare a referințelor directe din videoclipul de la Spring Day a celor de la BTS, și m-am bucurat să văd gusturi foarte bine la cei pe care-i iubesc.

2. Cel mai bun sequel pe care l-ai citit?
Volumul 13 din Nijiiro Days de Minami Mizuno (manga), care a fost în mod special foarte nostalgic și dulce-amărui, având în vedere că vorbește despre trecerea către maturitate și viața de adult, iar eu sunt periculos de aproape de acel moment.

3. O care ieșită recent, dar pe care nu ai citit-o încă?
O să vedeți că odată cu facultatea, am început să fiu și foarte, foarte tăiată și distanțată de lansările noi de carte și tot ce mai învârt chiar și autorii mei preferați. Cu o privire rapidă către lista de to-read de pe goodreads, o să zic: Failing Up de Leslie Odom Jr. Abia aștept să-mi eliberez o zi ca să mă pot delecta pe deplin cu tot ce are de împărtășit unul din artiștii mei preferați.

4. Ce carte aștepți cu nerăbdare să iasă în a doua jumătate a anului?
The Owl King de Erin Morgenstern. Știu că de fapt nu are încă o dată de lansare, și se preconizează de fapt că ar fi, posibil, ianuarie 2019, dar este singura carte de care îmi pasă la momentul actual.

5. Cea mai mare dezamăgire?
The Upside of Unrequited de Becky Albertalli. Este o carte căreia i-am dat totuși 3/5 stele, dar vorbim aici de autoarea unei cărți foarte apropiate de inima mea, care totuși m-a lăsat cu o dezamăgire în suflet. Mi-a plăcut cartea, dar nici pe departe pe cât de mult mi-aș fi imaginat că o să-mi placă.

6. Cea mai mare surpriză?
O să mă repet și o să menționez și aici, din nou: Spuma zilelor. Pentru că dacă mă uit acum la cele 30 de „cărți”, o mare parte din ele sunt non-ficțiune sau povestiri scurte.

7. Noul tău autor preferat?
Jeanette Winterson. Ce poate face această persoană din cuvinte e magie pură, are un stil de scris cu totul aparte, și chiar dacă nu ești așa prieten cu acțiunea romanelor ei, ești oricum automat atras de cum îți spune povestea.

8. Cel mai recent crush ficțional?
Sighs. Nu am așa ceva, și cel puțin nu anul ăsta.

9. Cel mai recent personaj preferat?
Jane Eyre din cartea cu același nume, măcar pentru integritatea de care dă dovadă.

10. O carte care te-a făcut să plângi?
Nu am citit încă o carte care să mă fi făcut să plâng anul ăsta.

11. O carte care te-a făcut fericită?
Fortunately, the Milk de Neil Gaiman. În general automat ce văd și aud numele lui Gaiman, unul din autorii mei preferați, devin fericită, iar carticica de față este atât de drăgălașă și inocentă și magică că nu se poate să nu fie menționată aici.

12. Cea mai bună adaptare a unei cărți pe care ai văzut-o anul ăsta?
Love, Simon. Și încă nu am văzut Love, Simon, dar știu deja că ăsta este singurul răspuns pe care-l voi da.

13. Recenzia preferată pe care ai scris-o în acest an?
Nu am scris nicio recenzie satisfăcătoare, nici aici, nici pe goodreads. În ultima vreme, m-am bazat foarte mult pe eficiența a trei fraze, haha.

14. Cea mai frumoasă carte pe care ai cumpărat-o anul acesta?
Volumul doi din seria lui Becky Chambers.


15. Ce carte trebuie să citești până la sfârșitul anului?
The Power de Naomi Alderman. M-am oprit prin februarie din a citi din ea, foarte random și presată de alte probleme, și chiar vreau să o citesc, mai ales că mi-a plăcut foarte mult. Aștept starea potrivită.

Mulțumesc celor care au citit până aici, și îmi pare rău că am avut, până acum, un 2018 absolut plictisitor în materie de cărți. Și eu am realizat cât de seacă îmi e viața, odată cu leapșa asta, oups. Sunt tare curioasă să văd răspunsurile la aceste întrebări de la Leontina și Andreea.
Sper, chiar sper, că ne vom revedea într-o nouă postare în curând. Chiar îmi doresc să mă țin de blog, și poate acum că e vară, o să-mi și permit asta. Mulțumesc celor care mai sunteți încă aici, și noi veniților care au rezistat până la sfârșitul acestei postări!

Pe mine mă puteți găsi pe goodreads (deși îl folosesc mult mai puțin decât obișnuiam odată), twitter (în caz că mă întrebați unde îmi petrec întreaga zi) și am și cont de curiouscat, în caz că doriți să-mi spuneți ceva și să vă păstrați anonimitatea.

sâmbătă, 6 ianuarie 2018

Book Haul la sfârșit de an (#1)

Anul trecut am reușit cumva, pe lângă renunțatul la vechiul blog, să mă opresc și din a-mi nota fiecare achiziție în materie de cărți (obișnuiam să am o listă, la finalul jurnalului pe care-l car mereu după mine, astfel încât să pot scrie fiecare chestie oricând). Așa că nu știu exact câte cărți am reușit să strâng în 2017, sau cât de mult am reușit să mă abțin spre deosebire de 2016 (care mi-a adus în bibliotecă 100+ noi cărți). Totuși, în decembrie am reușit să primesc și să cumpăr un număr destul de mare de cărți, și cum s-a întâmplat destul de recent, am putut să-mi amintesc totul, astfel încât să vi le prezint și vouă astăzi ~ Am încercat să le ordonez cât de cât cronologic, dar esteticul a contat mai mult în unele cazuri. 



La facultate am ținut un Secret Santa împreună cu prietenii mai apropiați, iar de la al meu Moș Crăciun am primit Frankenstein de Mary Shelley, în această ediție cartonată superbă, de piele. Cartea în sine mi-a plăcut pe-alocuri, și uneori nu prea - dar simt că, oricum, ca studentă la engleză, trebuie să dețin un clasic ca acesta într-o ediție atât de frumoasă. 
Am mai primit și un volum de manga: și anume numărul 8 din Boku no Hero Academia, pe care totuși a trebuit să-l las la cămin, și de aceea nici nu apare în poze. Este motivația de care aveam nevoie pentru a începe în sfârșit seria, așa că se va întâmpla și asta cât de curând.
A Little Life de Hanya Yanagihara a fost una din cărțile mele preferate în 2016, dacă nu mă înșel, iar eu o citisem în format electronic. Dar când am ajuns în Antic Ex Libris în București și am văzut ditamai cartea prea mult iubită la doar 20 de lei, am știut că trebuie să fie a mea. Încerc să lucrez, foarte încet, la a strânge toate cărțile electronice pe care le-am citit și iubit și în format fizic, și mă bucur că această achiziție m-a adus un pas mai aproape de a-mi atinge scopul. 



Următorul volum pe care l-am cumpărat a fost un cadou de consolare din partea mamei, pentru că am fost la cumpărături și nu am găsit mai nimic din ce voiam. Dar, dacă ați citit postarea cu cărțile preferate din 2017, știți deja că iubesc enorm seria Nura: Rise of the Youkai Clan (așa cum este tradusă în engleză), așa că atunci când am văzut volumele la reducere în Cărturești nu m-am putut abține și l-am cumpărat pe cel cu numărul 18, chiar cel la care mă și oprisem din citit la momentul respectiv. 
Restul de 3 volume sunt cadouri întârziate de Crăciun, dar tot de la mama, care este o scumpă ce mă susține atunci când știe că iubesc enorm de mult ceva. Am postat o poză cu ele și pe story pe instagram, unde explicam pe (foarte) scurt de ce le-am ales.
The Long Way to A Small Angry Planet de Becky Chambers, care nu știu dacă s-a tradus și în română, mi-a tot făcut cu ochiul încă de când a apărut. Am auzit foarte mulți oameni vorbind de bine cartea, și în spiritul iubirii mele regăsite pentru genul SF, am cumpărat-o. Iubesc enorm de mult coperta, am ales să nu știu nimic despre plot, dar abia aștept să o citesc. O prietenă de-a mea a descris-o ca parte Wolf 359 (podcastul meu preferat, despre care promit că o să și scriu o postare la un moment dat) și parte Star Trek Discovery, așa că pentru mine deja sună bine.
Simt că Neverwhere de Neil Gaiman nu mai este o surpriză pentru nimeni care știe cât de mult îl iubesc eu de fapt pe acest autor. Inițial am zis să fiu drăguță, și să-mi aleg doar două cărți, dar mama, foarte ofensată: „îl lași pe Neil Gaiman??” așa că da, iată-mă. Aștept lucruri grozave de la cartea asta.
Iar dacă e să fiu sinceră, am cumpărat The Muse de Jessie Burton pentru că... galben? Este culoarea mea preferată, iar coperta în sine este absolut superbă. Am și celălalt roman al autoarei, dar și el necitit, așa că nu știu exact cum să mă pronunț cu privire la calitatea scrisului - dar mulți din prietenii mei o apreciază, și sper că o să iubesc și eu cărțile ei. 


They Can't Kill Us All de Wesley Lowery este un cadou de Crăciun de la o prietenă care știe cât de mult îmi pasă de mișcarea Black Lives Matter în America, și cât de mult urăsc complet ușurința cu care rasismul este acceptat și iertat în țara care se dorește pilonul civilizației contemporane. Simt că nu am nevoie de mai multe motive să știu că o să iubesc cartea asta.
Următoarele două cărți sunt ambele cumpărate și ele de la Antic Ex Libris (pe bune, nu o să mă opresc din a lăuda locul ăsta, iar dacă sunteți în București, vă recomand din toată inima să-l vizitați din când în când). White Teeth de Zadie Smith a fost o achiziție de moment: mi-a plăcut enorm de mult coperta, dar de Zadie Smith am auzit doar puțin dintr-o prezentare foarte plină de pasiune de la o conferință în engleză la care am participat acum ceva timp. Pentru mine faptul că cineva o iubește așa de mult pe autoare a fost motivație îndestulătoare.
The Princess Bride de William Goldman era într-o ediție mult prea frumoasă ca să o las să treacă pe lângă mine, plus că, spre rușinea mea, nu știu nimic despre povestea asta deja devenită cult de când cu filmul. E de prea mult, oricum, și pe lista de to-read. 

Iar, asta-i tot! Am realizat abia acum că absolut toate cărțile au fost în engleză, haha. Lucky! Ați citit vreuna din cărțile menționate aici? Sau vreți să o faceți? Care vă atrage cel mai mult? Let me know ~ Până data viitoare, zile faine să aveți!



luni, 1 ianuarie 2018

Wrap-Up | Decembrie




Decembrie a trecut foarte repede, și foarte încet în același timp pentru mine, și cumva am reușit să citesc mult mai mult decât mă așteptam. Poza folosită în această postare este mai degrabă disperarea la care am ajuns după ce mi-am cumpărat prea multe cărți, am oficial 3 rânduri de cărți expuse pe un amărât de raft. Dar de citit, am citit 17 volume de manga și un roman grafic, 6 romane și o colecție de non-ficțiune:


  1. Castelul interior de Teresa de Avila. Este un roman de pe la 1500, scris ca ghid de rugăciune pentru surorile carmelite ale Teresei. Am avut de citit romanul (?) ăsta pentru un curs de la facultate și a fost  o experiență foarte bizară. Nu sunt o persoană deloc religioasă, așa că m-au deranjat personal toate referințele către divinitate și gândirea perpetuată în interiorul comunității religioase de care aparține Teresa de Avila. Ultimele 50 de pagini le-am citit pe diagonală, și în afară de un singur concept inedit pentru perioada respectivă, nu simt că am rămas cu ceva în urma lecturii. 1/5
  2. Scris pe trup de Jeanette Winterson, roman căreia de altfel i-am și scris o recenzie pe blog. Stilul de scris a lui Winterson este absolut superb, am citit cu foarte mare drag la cartea asta, din simplul motiv că modul în care mi-era prezentată povestea era atât de plăcut. După recente dezamăgiri, romanul ăsta a venit ca o gură de aer proaspăt să-mi redea încrederea în lecturile pentru cursurile din acest semestru. Cu un mod foarte interesant de narațiune și și un narator foarte inedit, romanul ăsta trăia deja cu decenii înaintea vremii în care a fost publicat. 4/5
  3. The View from the Cheap Seats de Neil Gaiman este o colecție de non-ficțiune, selectată și pusă la un loc pe categorii. În general, sunt prefețe la diverse lucrări ale altor autori, sau prelegeri pe care Gaiman le-a ținut de-a lungul timpului. Rămâne fascinant să pot vedea ce iubește o persoană pe care eu la rândul meu o iubesc, mai ales că e Neil Gaiman, care oricum îmi deține inima de la primul roman încoace. 5/5
  4. Dafnis și Hloe de Longus, una din primele narațiuni europene. Evident, este de o simplitate izbitoare, foarte scurtă - dar importanța ei rămâne în multiplele reinterpretări de-a lungul secolelor. Nu cred că pot să spun mai multe, și am și preferat să nu dau nicio notă acestei cărți.
  5. Nurarihyon no Mago de Hiroshi Shiibachi. Ei, cumva am reușit să citesc 17 volume din această manga: la momentul actual am rămas la capitolul 151, nu știu exact când voi continua, pentru că trebuie să încep să învăț pentru examene și mă simt vinovată să fac orice altceva care-mi aduce 100% fericire ;; Dar! Relativ recent am început să reintru în comunitatea de anime/manga, de care mă distanțasem de-a lungul timpului și.... it is good to be back! Efectiv Nurarihyon no Mago mi-a redeschis iubirea față de japoneză și Japonia, un lucru destul de imposibil odată ce eu sunt pusă pe ură. Are o poveste fascinantă și incredibilă, și pornește de la premisa că este o poveste accesibilă timpurilor moderne cu youkai (monștrii tradiționali japonezi). Se vede în artă și în firul narativ propriu-zis pasiunea și munca pusă în lucrarea asta, și mă doare să văd că absolut nimeni nu vorbește și despre manga asta shounen, la fel cum încă face de Naruto, de exemplu. 
  6. Frankenstein de Mary Shelley. O altă carte pentru școală, care mi-a plăcut mai puțin decât mă așteptam. De vorbit cam despre ce ar fi mi se pare fără rost, toată lumea știe povestea lui Frankenstein și a monstrului său. Totuși, m-a surprins foarte plăcut stilul de scris a lui Mary Shelley, și tendințele extrem umane ale monstrului. M-aș bate cu Frankenstein într-o parcare la miezul nopții pentru fericirea creaturii sale - și cumva trebuie să transpun sentimentul ăsta într-un eseu de 2000 de cuvinte. Yikes. 3/5
  7. A Quiet Kind of Thunder de Sara Barnard. Aici a fost lectura mea vinovată din timpul vacanței; un contemporary cu un twist. Personajul feminin principal are anxietate severă (începând din copilărie cu mutism selectiv din această cauză), iar personajul masculin este surd - cei doi cunoscându-se și începând să vorbească prin faptul că sunt singurii din școală care știu BSL (British Sign Language). Restul cărții rămâne destul de previzibilă, povestea urmărește destul de ferm tiparul oricărui roman YA contemporan, și nici personajele nu sunt îndeajuns de remarcabile. Totuși, l-am iubit pe Rhys îndeajuns, și probabil mă voi trezi recomandând sau vorbind despre romanul ăsta din când în când. 3/5
  8. Visează androizii oi electrice de Philip K. Dick. Aaah, ce mod amar să închei anul. Ce nume absolut potrivit are acest autor. Și totuși, am adorat elementele de SF - urmărim practic un vânător de recompense care încearcă să ucidă mai mulți androizi pentru a avea destui bani să cumpere un animal real pe o planetă care abia mai permite vieții să supraviețuiască. Chiar mi-a plăcut premisa și lumea și mi-a plăcut mult prima jumătate a cărții; am descoperit recent că de fapt chiar iubesc SF-ul - dar după al nostru băiat Dick o ia pe tangențe foarte sexiste și misogine, și asta nu pot ierta și mi s-a părut scârbos de-a dreptul cât de evident este ce fel de femei i-ar fi plăcut autorului să aibă-n pat. 2.5-2/5
  9. Fantoma Aniei de Vera Brosgol. Făcând parte din categoria „mă bucur enorm de mult că editurile noastre se chinuie să traducă și romane grafice”, Fantoma Aniei a fost ultima fericire literară a anului, terminând-o cu doar 3 ore rămase din 2017. Arta este adorabilă, are niște subiecte destul de importante și actuale, precum imigrația, presiunea socială, încrederea în sine... Mi-a plăcut. Mult, mult de tot. 5/5
Cam atât din partea mea pe luna asta. Mai am câteva cărți de citit pentru cursuri (2 de care știu, dar Litere e mereu o surpriză continuă), dar în mare sunt destul de sigură că ianuarie nu va vedea nici pe aproape productivitatea asta, pentru că încep examenele și eu sunt îndeajuns de ambițioasă încât să încerc să mi le dau pe toate până la începutul lui februarie. Offff.

sâmbătă, 30 decembrie 2017

Statistici la final de 2017




Deși anul încă nu s-a terminat, și cel mai probabil numărul exact de cărți citite până atunci se va mai schimba (știu sigur că cel puțin o carte mai termin sigur), totuși prefer o astfel de postare ceva mai devreme.
2017 a fost un an foarte ciudat; în vreme ce planeta întreagă s-a cam dus de râpă, pe plan individual, fiecare am încercat să trăim cât mai bine cu putință. Personal, universul mi-a balansat destul de frumos binele cu răul, așa că termin anul și cu o părere destul de neutră referitor la tot ce s-a întâmplat. Am vizitat câteva locuri noi, cu ochi ceva mai experimentați și companie foarte plăcută, am învățat foarte multe lucruri (inclusiv despre mine) și mi-am întărit locul printre alții prin iubire. Mi-am dus existența de la carte pentru vreun curs la carte pentru altul, iar când vacanța de vară a venit în sfârșit, am fost așa debusolată de atâta libertate că abia am mai citit. Și totuși, de când am goodreads, de când am blog... este anul în care am citit cele mai multe cărți. 92 la momentul actual, cu speranțe de creștere, și totuși... sunt dezamăgită.

O provocare destul de mare pentru mine în primul an de facultate a fost să am mentalitatea potrivită unui cititor profesional, care-și lasă părerile și crezurile afară, și pătrunde în lumea unei cărți doar cu teorii și metode de interpretare. Ei bine, cred că în momentul în care am reușit să fac asta, am pierdut totuși din plăcerea cititului; m-am trezit că dintr-odată o fac din nevoie și obligație... Și m-am simțit rătăcită cumplit. Este un sentiment absolut oribil, și nu cred că pot recomanda cuiva căruia îi place să citească să încerce să-și facă o carieră din asta, căci va veni la prețul unui hobby cu siguranță îndrăgit. Așa că deși am citit mai mult decât în oricare alți ani ai existenței mele, m-am trezit că mi-a plăcut un număr de 6 cărți în total. Patru care știu sigur că o să rămână cu mine pentru mulți ani de-acum înainte și care o să-mi aibă iubirea pentru totdeauna, două care sunt mențiuni speciale, dar față de care nu pot forma entuziasmul necesar.

sâmbătă, 23 decembrie 2017

Net-juu no Susume ( ネト充のススメ ) / Recovery of an MMO Junkie

Unul din hobby-urile mele rare este să intru la începutul fiecărui sezon de anime pe orice site care postează noile apariții și să mă hotărăsc ce mă atrage îndeajuns de tare încât să vreau să-mi dedic timp din viață urmărind câte un episod săptămânal. Sezonul toamnă 2017 a avut puține astfel de apariții, dar Net-juu no Susume a fost una dintre ele!

Anime-ul de față este foarte scurt (10 episoade+ un OVA) și o urmărește pe Morioka Moriko, o femeie în vârstă de 30 de ani ce a renunțat la viața de lucrător în companie pentru a se izola acasă și a juca jocuri video. În lumea virtuală a Fruits de Mer, se decide să-și creeze un personaj de sex masculin, Hayashi - iar de aici încolo, întreg anime-ul urmărește evoluția celor două sine ale sale. În timp ce, ca personaj începător, Hayashi primește ajutor din partea unui personaj feminin adorabil, Lily - în lumea reală, pe Moriko o așteaptă o întâlnire cu un tânăr office worker.

Știu, știu. La prima vedere, nu pare cine știe. Cum se poate umple timpul doar din așa ceva? Sau: se încearcă a fi o copie după alte anime-uri ce tratează subiecte precum jocurile video și societatea extrem capitalistă japoneză? Well, eu sunt aici să vă spun că orice îndoială pe care o aveți nu este deloc îndreptățită. Pentru că ce se întâmplă de fapt aici este o deconstrucție a tot ce a fost înainte și o portretizare foarte onestă a cum este de fapt să fii un jucător a ceva online. Am simțit foarte aproape întreaga poveste și tocmai pentru că m-am regăsit în disperarea cu care Moriko se loghează într-o lume virtuală, pentru a interacționa cu oameni necunoscuți, oameni care devin prieteni - sau care cel puțin oferă comfortul și înțelegerea pe care mulți alții, în viața reală, nu o pot oferi. Și cred că este foarte nostalgic chiar și pentru un amator de jocuri video să vadă acest anime - pentru că este o cronică directă a cum funcționează exact întregul proces.